Tu știi să taci și să ucizi cu mișcări agere refrenele din mintea mea… Eu știu să le nasc din nou în ochii tăi și să le închid apoi în inima mea. Eu știu să unesc podul cu apa doar prin inundații. Tu știi să construiești piloni astfel încât apa și podul să nu mai trăiască în lumi paralele, însă podul și apa sunt la mine. Uneori dau cu capul de tine și imi displaci așa cum imi displace mirosul din tramvai… Alteori te caut cum îmi caut dimineața visele fără să le mai pot găsi. Alteori mă enervez că te găsesc așa cum îmi găsesc noaptea telefonul pe întuneric și cu ochii închiși, mereu în același loc. Dispari! Vino! Rămâi! Pleacă! Ține-mă în brațe! Nu mă atinge! Taci! Vorbește-mi! Doar tu le poți face pe toate la momentul potrivit și atât cât e nevoie…
