Dă-mi…

Posted: Aprilie 23, 2017 in Gânduri

Dă-mi o viață de visat și un vis de trăit. Voi infige pumnalul și nici nu voi clipi. Vor curge paginile prin camerele goale si nici măcar un regret  nu voi avea  când toate cărțile vor zace măcelărite. Mi se albeau tăcerile și mi se colorau suferințele la fiecare rând. Am obosit. Dă-mi o privire de citit, o poveste de șters și un trup de care să mă lipesc. Din teama mea de viață te-am trăit pe tine până mi-au intrat în carne gratiile cuștii în care iubeam. Am crescut strâmb, asemeni unui pom cu tulpina prinsă în vreun gard, căci fără iubire doar așa poți crește. Nu rup gratiile, ci le iau cu mine să-mi fie inimă în locul unde este totul ars.

Iubirea…

Posted: Aprilie 17, 2017 in Citate
Etichete:

„Placerea este un medicament. Si iubirea are puterea de a vindeca.” (Devi Ward)

„Eu sunt fereastra deschisa/Pentru zborul viselor tale” (George Sovu)

Tablou: Leonid Afremov

Când rămâi…

Posted: Aprilie 9, 2016 in Gânduri

Când rămâi…rămâi cu toată inima. Când pleci… să pleci cu toată inima.

Când rămâi într-un loc… nu-ți aduce niciun vis vechi, visează vise noi.

Când pleci… nu lua visele cu tine. Lasă-le așa cum lasă copiii ghioceii din grădina bunicilor. Visele sunt asemeneni florilor, niciodată nu știi când vor înflori. Uneori înfloresc atunci când te aștepți mai puțin, alteori înfloresc chiar în lipsa ta.

Când rămâi… Și când pleci… Nu uita că lumea e formată din promisiuni și sufletul din frici.

 

Locuitor clandestin

Posted: Februarie 27, 2016 in Gânduri

Tu ești doar un locuitor clandestin al sufletului meu care de plictiseală nu găsește nimic mai bun de făcut decât să spargă toate felinarele din mine care-mi luminau noaptea. Și când le-ai spart pe toate te-am găsit cocoțat pe scară, încercând să ajungi la lună. Apoi te scurgi din cer ploaie și curgi până îmi scoți fricile din subsol și le faci să plutească ca pe niște gunoaie sau ziare vechi. În noaptea aceea, fruntea îmi era atât de aplecată încât aș fi putut să îmi culeg gândurile cu penseta de pe jos dacă nu ar fi crescut pe sub linoleul de spital spălat superficial noaptea de femeia de serviciu care îşi târa sacoşa cu produse pe care le vindea prin saloane. Aşa-i şi cu iubirile. Pentru unele îţi deschizi inima, pentru altele ţi-o închizi cu toate lacătele şi te trezeşti cu ele crescând prin pereţii inimii fără să le mai poţi scoate de acolo vreodată. 
Imi vedeam casa departe năpădită de fiinţe străine care în lipsa mea au facut-o a lor aşa cum îţi fac viaţa unii oameni dacă uiţi să o trăieşti.

A Love That Will Never Grow Old…

Posted: Ianuarie 8, 2016 in Muzică

Lean on me, let our hearts beat in time
Feel strength from the hands that have held you so long
Who cares where we go on this rutted old road
In a world that may say that we’re wrong.

Read more: Emmylou Harris – Love That Will Never Grow Old Lyrics | MetroLyrics

La multi ani!!!

Posted: Ianuarie 1, 2016 in Diverse

La multi ani! Un An Nou cu sanatate, bucurii, impliniri, sa rasune de rasete si voie buna si sa vi-l amintiti cu drag la anu’ pe vremea asta!

Interviul

Posted: Decembrie 26, 2015 in Gânduri

„Lumea-i în odaia mea
Uneori treci tu prin ea
Dar parfumul tau trei zile nu dispare.

Daca vrei ramâi nu stiu
Dar sa pleci e prea târziu
Prea târziu si ploua tarziu.” (Dinu Olarasu, Narcisa Suciu – Zece)

Ea – De unde îți cumperi  iluziile?

El: -De nicăieri… Le primesc gratuit.

Ea: -Eu nu am acceptat niciodata nimic gratuit. Mi se pare jignitor, calitatea se regaseste intotdeauna în lucrurile pe care le cumperi.

El: – Se poate… Am cunoscut cândva un om care plătea foarte scump pentru o nefericire perfectă. Dacă nu ar fi plătit atât de mult probabil risca să devină o fericire banală.

Ea: – Care este cea mai dragă iluzie a ta?

El: – Cea mai dragă… Acum, de când am o vârsta mai albă parcă mi-e tot mai drag să cred că am darul de a da pătura jos de pe gândurile oamenilor și de a le dezveli.

Ea: – Și de când ai acest dar?

El: – Când stai nemișcat oamenii vin și pleacă… Ești ca un copil în fața unui carusel. Singura constantă din viața ta ești tu. Restul oamenilor sunt doar necunoscuta dintr-o inecuație cu interval de variație mare. Pentru mine contează doar rezultatul final: adică după egal să fie mereu un număr mai mare de zero. El îmi arată gândurile bune care se îndreaptă spre mine. Așa că îmi place să cred că le pot dezgoli suficient cât să le pot vedea fără măști.

Ea: – Consideri că viața a fost nedreaptă cu tine?

El: – Nu. Viața e viață, nu poți emite judecăți de valoare despre ea…

Ea: – Și totuși… Viața v-a cam strivit. Nu consideri acest lucru nedrept?

El: – Se poate, dar doar din oamenii striviți viața stoarce ce-i mai bun…

Ea: – Observ că sunteți un om foarte calm… De unde atâta liniște?

El: – A venit singură. Sunt liniștit uneori împotriva voinței mele. A răsărit în mine cum răsare o plantă unde nu te aștepți și a tot crescut. A răsărit când am înțeles că nu ești niciodată abandonat, ești mereu singur…

Ea: – Ce sau pe cine iubești cel mai mult?

El: – Pinguinii…

Ea: – Pinguinii? De ce pinguinii?

El: – Pentru că atunci când iubești și iubirea doare poți face două lucruri: să păstrezi iubirea caldă, transformând-o într-un pinguin și făcând din sufletul tău Polul Nord sau să o lași să devină ghețar. Eu… iubesc pinguinii.

Ea: – Care a fost cea mai mare rugăminte adresată unei femei pe care ați iubit-o?

El: – Să nu plece.

Ea: – Și ea ce a făcut?

El: – Ea… S-a transformat cu tot cu iubirea într-un ghețar. Pragul ușii mele pe care deseori mă aștepta să vin era prea rece…

Ea: – Așadar ai pierdut-o…

El: – Nu.

Ea: – Ce ai făcut atunci?

El: – Am rugat-o să nu se topească niciodată… Oricum cea mai frumoasă parte a iubirii noastre nu avea cum să și-o amintească pentru că ea a existat doar în mine.

 

Ea încheie atunci interviul pentru că simțea cum îi fuge pământul de sub picioare și este absorbită ca de un aspirator într-o altă lume. Cerșetorul se ridică… Înalt, cu ochii visători și un zîmbet cald. A plecat. Ea l-a privit cum se îndepărtează. Și privindu-l din urmă observă că este singurul om care merge cu spatele drept din mulțimea de oameni. Un bărbat încă tânăr, cu frumusețea ascunsă. De l-ar fi căutat nu ar fi știut niciodată unde. Și totuși l-a găsit. Se sperie atunci atunci la gândul că într-o zi ar putea să îl caute și să nu îl găsească… Merse să predea interviul, dar în locul lui îi înmână șefului demisia.

A doua zi, merse în locul acela de la colțul străzii. Nu mai era acolo, nici prin apropiere… L-a căutat zilnic, mereu la aceeași oră la care ținuse interviul cu un… cersetor.

Într-o zi era tot acolo, lipsită de speranță când o umbră îi căzu pe picioare. Nu ridică capul. Un bun creștin probabil îi va întinde o monedă. Dar o voce se auzi:

–  De unde își cumperi iluziile?