Locuitor clandestin

Posted: Februarie 27, 2016 in Gânduri

Tu ești doar un locuitor clandestin al sufletului meu care de plictiseală nu găsește nimic mai bun de făcut decât să spargă toate felinarele din mine care-mi luminau noaptea. Și când le-ai spart pe toate te-am găsit cocoțat pe scară, încercând să ajungi la lună. Apoi te scurgi din cer ploaie și curgi până îmi scoți fricile din subsol și le faci să plutească ca pe niște gunoaie sau ziare vechi. În noaptea aceea, fruntea îmi era atât de aplecată încât aș fi putut să îmi culeg gândurile cu penseta de pe jos dacă nu ar fi crescut pe sub linoleul de spital spălat superficial noaptea de femeia de serviciu care îşi târa sacoşa cu produse pe care le vindea prin saloane. Aşa-i şi cu iubirile. Pentru unele îţi deschizi inima, pentru altele ţi-o închizi cu toate lacătele şi te trezeşti cu ele crescând prin pereţii inimii fără să le mai poţi scoate de acolo vreodată. 
Imi vedeam casa departe năpădită de fiinţe străine care în lipsa mea au facut-o a lor aşa cum îţi fac viaţa unii oameni dacă uiţi să o trăieşti.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s