Pe pieptul lui

Posted: Septembrie 16, 2017 in Gânduri

Mă oprisem să-mi odihnesc aripile  pe pieptul lui, să-mi masez ridurile, să îngheț câteva zâmbete. Îmi ascundeam gândurile de nori și sufletul de soare, țeseam iluzii să-mi fie pământ pentru un nou continent de realitate. Abia atunci când mi-am lipit urechea de pieptul lui am înțeles că mi s-au rărit gândurile negre de atâta purtat și deja pătrunde lumina. Unii oameni se fac mici în ei ca să crească înafară. Eu… eu ma fac mică inafară până cresc în mine cât să îmi lepăd pielea. Nu știai… nu știai că devenind o parte din mine nu mai poți pieri fără să continui să trăiești și numai  poți trăi fără riscul de a muri.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s