Archive for the ‘Teatru’ Category

Însemnările unui nebun

Posted: Martie 22, 2014 in Teatru

„Însemnările unui nebun” este un spectacol care vindecă săpând adânc în sufletul spectatorului. Ipostazele nebuniei sunt puse sub lupă din toate unghiurile și chiar dacă te duci cu sufletul ca o apă stătătoare în fața acestor oameni te trezești în tine cu o furtună. Toți avem în noi o doză de nebunie și ea are nevoie doar de Marius Manole și muzica lui Alexander Bălănescu ca să prindă viață. Un text frumos, dar și un actor care le complează cu tot ceea ce este dincolo de cuvinte. Iată un nebun care visează cu ochii deschiși ceea ce noi ucidem chiar și în visele nopții …

Poate că iubirea este începutul oricărei nebunii, iar culcușul cald pe care nebunul i-l face în inima lui este trăirea nebuniei pentru că alege să trăiască în el, nu în lume. Mergeți să râdeți și să trăiți toate durerile uitate în voi prin colțurile sufletelui, căci doar la focul durerii se coace sufletul!

Anunțuri

“Iubirea – singurul etalon cu care trebuie masurat totul. Fara iubire, lumea ar fi un mecanism lipsit de gandire, soarele – bun doar sa coaca dovlecii, florile – hrana pentru magari, izvoarele – apa de spalat…” (Avetik Isahakyan)

Cafeneaua” este o joaca de-a iubirea, de-a totul si de-a nimic, de-a prea mult si prea putin, o joaca vioaie rupta parca din desenele animate in care personajele se alearga si isi arunca tigai in cap. Muzica si cateva replici scurte si intepatoare ca o gura de sampanie si niste actori imbatati de propria meserie… Din betia lor se nasc oameni vii si “Cafeneaua” devine un spectacol fara actori, un spectacol cu oameni care-si poarta mastile pe sub piele si inima la vedere.

Iubirea lui Brighella este iubirea copilului pe care daca D-zeu l-ar intreba ce-si doreste ar spune: “Pe ea!”. Iar daca cineva ar incerca sa-i arate o alta femeie mai frumoasa, mai desteapta sau mai “cumva”, el ar spune hotarat: “Nu, tot pe ea o vreau!”. Iar daca altcineva l-ar intreba “De ce ea?”, el s-ar uita uimit ca un copil in fata unei intrebari de oameni mari si ar raspunde: “D’aia!”. Inima lui Brighella este o inima din turta dulce coapta in cuptorul stangaciei.

Iubirea celorlalti (Arlecchino, Capitano, Pulcinella) este iubirea barbatului. Barbatul este un copil care poarta in spate o cochilie mai fragila decat trupul melcului, o iluzie de forta si putere. El a acoperit inima de turta dulce cu sabii, cuceriri, medalii, tehnica, siguranta. Iubirea lui Pantalone este iubirea batranului care stie ca a iubit candva ca un copil, a cucerit ca un barbat si acum isi priveste cochilia sfaramata si se trezeste cu inima lui Brighella, dar fara naivitatea acestuia, cu luciditate ucigatoare si constiinta trecerii ireversibile a timpului. Cu sabia intr-o mana si inima de turta dulce in cealalta, Pantalone este singurul care vede iluzia cochiliei, simte dulceata inimii si totusi ramane cu gustul amar si nostalgic al unei puteri inselatoare.

“Ea” este femeia: frumoasa, seducatoare, nehotarata, nascuta din umbre si trecatoare ca un fum care nu a gasit inca pieptul care sa o cuprinda si in care sa se-nfiga. Inca mai cauta barbatul ca o esenta tare dupa care oricare alt barbat va parea siropos si plictisitor…

http://www.youtube.com/watch?v=_83dvQiXmSw

Intrusa-Teatrul Masca

Posted: Februarie 8, 2010 in Teatru
Etichete:,

Întorcându-mă de la piesa acesta abia dacă am scos câteva cuvinte pâna a doua zi pe seară…. Mă gândeam că în fiecare femeie este o Iuliana, în viaţa fiecărui bărbat o intrusă şi în fiecare om o teamă de pierdere a controlului în faţa iubirii. Cred că noi femeile am închis-o de mult pe Iuliana cu toată sinceritatea, pasiunea şi puterea ei de sacrificiu, pe când bărbaţii dacă reuşesc să o zărească fug înainte de a-şi pierde controlul. Nimic nu poate fi mai frumos decât o iubire carnală, un joc în care te dezgoleşti de toate măştile pentru ca apoi să nu le mai poţi purta. Pasiune, erotism, orgoliu, teamă, suferinţă, împlinire, bucurie, abandon, joc, complexitate, luptă, revoltă, împăcare, acceptare, tandreţe, violenţă, egoism, dăruire…le simţi pe toate deodată, pe rând, în toate combinaţiile posibile şi apoi le iei cu tine. Nu ştii, ca femeie, dacă să o condamni pe Iuliana pentru lipsa de moralitate şi pentru pasivitatea ei sau să o invidiezi pentru puterea de a simţi şi a se dărui. Şi dacă ai vrea să o laşi acolo, ea vine cu tine, devine intrusă şi în viaţa ta şi continuă să bată la uşi aşa goală de te întrebi uneori unde îşi ţine furtuna. Cu siguranţă în suflet. De asta te şi apropii de ea fără să-ţi fie teamă şi apoi nu mai poţi să ieşi din jocul ei. Un spectacol minunat, nişte actori de o expresivitate de neimaginat şi o poveste plină de simboluri. Mă gândeam înainte de a o vedea cum ar putea fi jucată acestă piesă. Nu mi-am putut-o închipui. Acum o văd ca pe un schelet alb-negru-gri care te pune să completezi tu restul. Te face un schelet, te obligă să îţi dai jos tot ce păstrezi în tine fără să ştii de ce şi apoi să îţi modelezi structurile din nou, să le dai culoare, să revizui dimensiunile, să schimbi poziţiile şi să modifici raporturi. Cu fiecare privire, cu fiecare gest, cu fiecare zâmbet sau geamăt, acord musical sau pas de dans actorii aceştia pătrund înăuntrul tău şi provoacă haos. Când pleci de acolo depinde de tine dacă ai puterea de a crea o altă ordine decât cea iniţială, dacă o laşi pe Iuliana să-ţi pătrundă în viaţă, dacă o iubeşti, dacă o acuzi, dacă o ucizi, dacă o păstrezi, dacă o chemi sau o aştepţi… Vă recomand cu drag acest spectacol!:)

http://www.masca.ro/site/index.php?option=com_content&task=view&id=47&Itemid=49