Stubborn love!

Posted: Decembrie 23, 2015 in Muzică

Orice femeie – Pamela Redmond Satran

Posted: Decembrie 13, 2015 in Diverse

„Orice femeie ar trebui să știe

Cum să se îndrăgostească fără să se piardă pe ea însăși,

Cum să renunțe la un job,

Să se despartă de un iubit

Și să își confrunte un prieten

Fără să ruineze prietenia.

Când să încerce mai mult…

Și când e timpul să plece…

Orice femeie ar trebui să știe

Că nu își poate schimba lungimea coapselor,
Lărgimea șoldurilor,
Sau natura părinților săi.
Că poate nu a avut o copilărie perfectă…
Dar acum, s-a sfârșit…

Orice femeie ar trebui să știe
Ceea ce ar face sau nu ar mai face pentru iubire…
Cum să trăiască în singurătate,
Chiar dacă nu-i place asta…

Orice femeie ar trebui să știe
În cine poate să aibă încredere,
Și în cine să nu aibă
Dar și de ce ar trebui să își asume responsabilitatea…

Orice femeie ar trebui să știe
Spre ce se îndreaptă…
Poate fi masa de la bucătăria unui prieten
Sau o cabană frumoasă din pădure…
Și când sufletul ei are nevoie de alinare…

Orice femeie ar trebui să știe
Ceea ce poate și ceea ce nu poate să îndeplinească într-o zi…
O lună…
Un an…”

De…Buna dimineata! :)

Posted: Noiembrie 13, 2015 in Muzică

Trecutul (XIV)

Posted: Noiembrie 8, 2015 in Lumea din noi
Etichete:,

Alerga încercând să găsească un colț liniștit undeva să-și savureze ciocolata aceea, să muște puțin din ziua de azi fără să se gândească la timp, nici la timpul care a trecut, nici la cel care se va scurge. Era tot în camașa aceea de noapte albă. Nu o purta din inocență, o purta pentru că era singura care păstra parcă pe albul acela forma mâinii lui atunci când venind obosit poposea îndelung pe sânii ei sărutând-o încet. Își închipuia uneori ca are puterea de a îngheta cu privirea lui toate ceasurile din lume, dar cel mai mult îi plăcea să se gândească cum ceasul de la Catedrala Notre-Dame încetează să mai bată. Da, asta e camera pe care o cauta, recunoaște ceasul acela de la intrare și stia că trebuie doar să îl lovească puțin și el va înceta să bată. A intrat. E liniște. Se așează jos, cu bucuria celui care tocmai și-a tăiat funia care îl lega de lume. Deodată înțelege că e singura apariție albă între atâtea umbre negre. E un bal mascat se pare, cu oameni în pelerine negre și măști negre. Pentru o clipa inima ei a devenit una cu ceasul pe care tocmai îl făcuse să nu mai bată. Nu pot fi reale, vrea să scape de ele. Își strânge ciocolata la piept și se întorce cu spatele la ele. Poate vor dispărea. Închide ochii pentru câteva clipe. Își amintește. Își amintește… Cu ochii închiși vede greșelile făcute și tot ceea ce putea face altfel. Deschide ochii. Peretele… nu e perete, este o oglinda. Și ea… e singura umbră neagră între atâtea apariții albe. Și-a întors sufletul pe dos…sau pe față? Camera trecutului. Realiza acum unde se află. Dacă cineva a creat nisipurile mișcătoare le-a făcut după chipul și asemănarea trecutului, nu e nimic mai schimbător decât trecutul. Nu mai știe care e ea și care este imaginea ei din oglindă. De o parte și de alta a acelei linii sunt împrăștiate bucăți din ea. Ar vrea să poată spune: „E prea târziu!” și să întoarcă spatele, dar oare poți face asta într-o cameră în care trecutul e doar un joc de puzzle și timpul nu mai este nici măcar o iluzie?

Despre durere

Posted: Noiembrie 1, 2015 in Discuții cu un copil

Copilul: Mami, cum arată durerea?

Mama: Durerea nu arată în niciun fel. Este unul dintre acele lucruri care există, dar pe care nu le putem vedea. Putem vedea doar cum arată oamenii atunci când simt durerea.

Copilul:Adică atunci când plâng…

Mama:Uneori plâng… Unii. Alteori tac… Alteori vorbesc. Alteori se poartă de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat și nu ar simți nimic diferit.

Copilul:Durerea este un lucru rău.

Mama:De fapt… durerea, dacă ar fi să semene cu ceva ar semăna cu un ac.

Copilul:Adică îți face rău. Te poți înțepa, te poți răni… Numai că te înțeapă în inimă, nu în deget și când inima este înțepată doare mai mult decât atunci când te înțepi în deget.

Mama:Oricât de atent ai fi cu inima ta, tot te vei înțepa. Și uneori oricât de mult te-ar iubi cineva îți poate înțepa inima. Nu ne putem ține inima departe de alți oameni. Ar fi ca un lucru a cărui menire nu se va implini niciodată.

Copilul:Ca și cum aș avea o minge și nu m-aș juca deloc cu ea de teamă să nu se desumfle sau să se spargă?

Mama:Cam așa. Dar știi că acul poate să și coasă. Uneori durerea poate să îți coasă inima la loc, să te ajute să te vindeci. Deseori după ce suferi înțelegi că meriți să fii fericit și ai dreptul să te bucuri de viață, de iubire, să cauți lucrurile pe care ți le dorești știind că le meriți.

Copilul:Ca atunci când ai plătit un bilet la teatru?

Mama:Da, numai că este un bilet la viață.

Să vedem încotro aleargă cerneala…

Posted: Octombrie 26, 2015 in Fără categorie

„Oamenii promit lucruri pe care nu le vor înfăptui niciodată. Și ei știu asta, dar se mint mult prea frumos. Fac legăminte, încheie contracte, dar dragostea și încrederea au dispărut. Cuvântul nu mai e cuvânt. E golit de duh și are nevoie de ștampilă. Amândoi aveau privirea în jos și nu mai îndrăzneau să se caute. El purta în spate o rană, ea mai multe. Și frica îi paraliza. Când alegem o cale, celelalte dispar în noaptea întunecată a sufletului…

-Și te voi săruta pentru fiecare zi în care nu am putut să o fac. Lasă lumea să creadă că ești slab iar apoi fă-le o surpriză.
-Și dintr-o dată știu, cu cea mai mare claritate și certitudine, că a fi cu tine merită orice sacrificiu din lume.
-Ce faci toată ziua?
-Te iubesc.
– Te voi mai vedea?
– Când te vei privi în oglindă…

Sursă: Să vedem încotro aleargă cerneala…

Dacă…

Posted: Octombrie 26, 2015 in Fără categorie

Renunță la tot ce a fost și fii atent la ce va fi. Te ghemuiești pe covor în fața  sau la ușa celuilalt. Nu e târziu în tine. Iubirea adevărată nu poate fi controlată. Iubești și atât. Din greșeli se învață, nu din teorii. Insistăm când e negru sau gri până se face alb. Pe interior sau pe exterior. Ne privim și înțelegem ce avem nevoie fără cuvinte.

Dragostea crește din dragoste, nu din spatele întors. Uneori un „prea devreme” poate strica totul. La fel și un „prea târziu” poate hrăni un orgoliu. Ai răbdare să te coci. Iar când primești lecția nu te necăji. Vei înțelege mai târziu mesajul. Lasă să treacă. Învață și mergi mai departe. Viața este frumoasă dacă privești din unghiul potrivit.

Sursă: Dacă…